Pentru cele mai multe companii social media e o corvoadă. E chestia aia pe care știi că trebuie să o faci, fără să înțelegi complet de ce sau cum.

Și din neînțelegerea asta apar două atitudini vizavi de social media:

  • o consideră inutilă în mare parte, un rău necesar și o cheltuială d-aiurea
  • o cred secretul business-ului și salvarea în criză

Variantele de mijloc sunt mai rare și în majoritatea timpului se pendulează între aceste două extreme, iar asta se simte.

Iar cel mai mult se simte când vine vorba despre „ce postăm mâine?”

Acela este momentul în care și unii, și ceilalți își pierd empatia față de consumatori și se concentrează doar pe ei și obiectivele lor. Iar cum de cele mai multe ori singurul obiectiv de business cu care te poți prezenta în fața proprietarului e „vânzarea” e clar că orice acțiune a ta în social media trebuie să vândă.

Și așa se transformă social media într-un concurs de urlat „cumpără, cumpără”, într-un avizier de oferte, într-o vitrină stradală transpusă în online fără reach și engagement.

Cred că ar crește fantastic calitatea conținutului atunci când am face un mic exercițiu de empatie sau o analiză a noastră cum folosim dispozitivele și să ne punem câteva întrebări:

  • când se trezește Gheorghe și dă scroll, ce vrea să vadă?
  • când în loc să muncească stă pe facebook, ce trebuie să vadă?
  • când e la semafor și se face verde, cât de lung să fie textul tău?

Și tot așa.

Nu vom fi toți Ambasada Suediei sau Cappuccino Story, dar vom mai face un pas înainte.