Cea mai tare chestie la plățile online era faptul că (până mai alaltăieri) erau simple și rapide. Băgai datele cardului, venea SMS-ul și gata. În câteva secunde puteai să cumperi iar ceva ce nu aveai neapărat nevoie, dar na. E ușor să plătești online. (Și poate mai ai și 12 rate fără dobândă)

Dar ce să vezi. Și-au dat seama niște instituții că nu e chiar atât de ok să fie rapide, că nu sunt atât de sigure. E ca vechea dilemă cu ieftin și rapid. Cam trebuie să alegi una dintre ele.

Am avut contact direct cu ce înseamnă noul mod de a plăti online. Și a fost crunt.

Trebuia să plătesc o factură pe care o plătesc în fiecare lună cu același card. O experiență care era de forma „click – card – cod prin sms – gata”. Ei bine, astăzi n-a mai fost așa. Am întâmpinat câteva probleme săptămâna asta cu alte carduri și alte bănci, dar am crezut că banca mea e cuminte. :))

  1. Astăzi am introdus datele cardului ca de obicei în pagina procesatorului și am dat pay. Am fost salutat imediat cu mesajul că a venit un cod prin sms pe telefonul meu și să-l introduc. Clasicul 3D secure și am crezut că am scăpat. Dar nu… Următorul ecran m-a anunțat că trebuie să introduc o parolă statică. Încă o parolă inutilă pe care trebuie să o ții minte și sfârșești prin a o nota în cel mai nesecurizat loc – un post-it pe monitor.
  2. Stupefiat pentru că nu știam să am vreo parolă statică observ cu albastru trei cuvinte subliniate sub marele buton: „Alege o parolă”. Mă gândesc că trebuie să aleg una pentru că nu pot să sar peste ce se întâmpla aici. Dau click și se deschide o nouă pagină care mă întreabă cum vreau să-mi confirm identitatea: ori să o dau în vileag pe mama cu numele dinainte de căsătorie, ori cu adresa de email. Alege email și mi se trimite un cod prin email. Trec acel cod și se deschide o nouă pagină.
  3. În noua pagină îmi aleg în final parola. Trec acolo „eterna-parolă-pentru-chestii-sensibile-pe-care-o-schimb-o-dată-pe-an” și dau send. Și mă întoarce la o pagină cunoscută.
  4. Mă întoarce la pagina unde trebuia să-mi introduc parola pe care n-o aveam la momentul inițial și nu înțeleg de ce trebuie s-o introduc acum iar deși abia am setat-o. Dau click și ce să vezi…

Nicio surpriză. S-a făcut plata ok. Dar tot acest proces a durat câteva minute pentru că înțelegeam foarte bine ce se întâmpla acolo și eram de pe desktop.

Cel mai probabil mi s-ar fi deschis vreo 2-3 taburi dacă aș fi fost pe mobil și ar fi trebuit să mă plimb între mail și browser, bla-bla. Oribil, frate!

Și acum gândește-te că toți clienții tăi când vor să facă o plată online vor trebuie să introducă o parolă statică (pe care e posibil s-o uite sau s-o încurce) valabilă câte 90 de zile și acel cod 3D secure. Sau cum fac alții, să deschidă aplicația băncii și să confirme biometric… Wtf?

Pe de o parte e ok că sunt sigure. Dar cred că plățile online vor fi făcute sigure tocmai prin faptul că vor fi mai rare. Pentru că implementează proceduri care se realizează pe niște pagini „urâte cu crengi” pe care trebuie să le citești în întregime ca să le înțelegi… (Dont’t make me think. Remember?)

Și la anul cine îți mai plătește online? Clientul din mediul urban cu studii medii și engaged shopped. Pentru că cel ocazional, mai subțirel.

Două efecte poate avea chestia asta:
– unii clienți vor comanda cu plata cu cardul doar de la magazinele în care și-au salvat de bună voie și nesiliți de nimeni cardurile (și nu sunt mulți), în rest vor plăti ramburs
– unii clienți pur și simplu vor plăti totul ramburs de acum încolo că „și așa era riscant să plătești cu cardul online”

Pentru că înțelepciunea populară îți spune pe bună dreptate ceva fantastic de clar: „Dacă ceva e foarte complicat, e așa pentru că nu trebuie s-o faci.” Iar dacă plățile online sunt complicate sau devin extraordinar de complicate, devin așa pentru că nu trebuie să le facem.

Deci, cam câți vor mai plăti cu cardul în 2021 pe siteul tău? Sau pe câte site-uri vei mai plăti cu cardul?

Ah. Să nu uit. Și mai interesant mi se pare cum e prezentată toată treaba asta de bănci. O prezintă ca pe ceva fără de care nu știm cum am trăit până azi și că ne-au scos din bezna plăților. Dar na, poate am eu prea mare încredere în online și las cardurile băgate cine știe pe unde.

Pentru că până la urmă protecția plăților e ca încuietoarea de la ușa de la intrare. E făcută pentru amatori pentru că profesioniștii știu să intre. Sau te conving să-i votezi. :))